Cel mai aiurea post pe care am de gand sa-l scriu. De parca iubirea s-ar putea defini. Cuvintele seci, insirate, nu vor avea alt rezultat decat sprancene ridicate sau igorare. De ce vreau sa vorbesc despre asta? Nu stiu, poate pentru ca e din nou primavara. La mine, primavara e anotimpul “indragostirii”. Pentru binele tuturor, “am decis” ca anul acesta sa ma indragostesc tot de tine. E mai simplu asa 
Toti vorbesc despre fluturasi in stomac, dorinta ca celui de langa tine sa-i fie bine, chiar daca uiti astfel de tine. E sacrificiul suprem. Asa ERA iubirea. Tu m-ai invatat sa iubesc altfel. Sa o iau mereu usor, sa nu ma mai arunc cu capul inainte, sa te cunosc incet-incet, exact asa cum esti. O iubire in care amandoi contam in aceeasi masura. E o iubire probabil neconstientizata. Imi dau seama lucid ca voi realiza cat tin la tine cand te voi pierde.
Invata sa iubesti. Tu m-ai invatat sentimentul asta complet, il impart cu altii.
Nimic complicat. Iubirea e un joc, in primul rand. Joaca-te cu indrazneala, nu ai nimic de pierdut. Fantezia iti da incredere in tine. Nu te schimba, nu te ascunde. Tu esti cea mai importanta persoana din relatie si meriti sa fii fericit. Meriti sa fii iubit.
Povestea noastra e diferita. Toti spun asta, dar la noi chiar e asa. Mi-a fost frica. Eram in extaz pentru ca te cunosteam, dar imi era frica. Pentru prima data in viata mea simteam o fericire debordanta, si imi era frica de prea mult bine. Dar cat de frumos e cand te obisnuiesti cu binele. Cand ti se pare normal sa te pierzi in bratele celui iubit, cand va cunoasteti, stie ce-ti place si te surprinde cu cele mai dragute chestii marunte. Cand aveti glume cu subinteles. Cand pur si simplu va iubiti.
mai ales, cand simti nevoia sa spui tuturor cat il iubesti si…ajungi sa scrii si pe blog despre asta. E martie, iubitule, si ne-a prins iar primavara impreuna! Poveste de mai.
